Decembrie, 2020.

Un an în care nimeni nu a avut pace sufletească, din pricina pandemiei. Totuși, în această lună magică, s-a întâmplat un miracol – a început să ningă în București.

Până anul trecut, zăpada își făcea simțită prezența pe la finalul lunii ianuarie și începutul lunii februarie, ba chiar au fost ani în care a nins abia în luna  aprilie. 

Cand m-am trezit de dimineață, am văzut, pe fereastră, fulgi uriași de zăpadă, care dansau în aer, coborând încet-încet spre pământ. 

Fulgii de zăpadă nu sunt niciodată similari, toți au structuri diferite și forme diverse. Fiecare e unic!  Sunt atât de frumoși și de uimitori! Imediat simți cât de liniștit se strecoară iarna. Ca prin vis, am deschis fereastra, am întins palma și imediat am simțit atingerea rece și, totodată, revigorantă a primei ninsori de anul acesta. 

Trăind cu adevărat acest vis, pe care cu toții îl vrem împlinit cât mai repede, mi-am dat seama că, în curând, vor veni sărbătorile și cu toții ne imaginăm și ne dorim Crăciunul perfect, cu multă  zăpadă afara.

După ce am admirat, din casă, peisajul absolut pitoresc, am decis să mă îmbrac și să ies în fața blocului, pentru a putea privi totul mult mai de-aproape, pentru a-mi umple sufletul și ochii de magia albă.

La primul contact cu atmosfera rece, am avut un șoc foarte plăcut. Era o liniște desăvârșită, fulgii mari si pufoși încă dansau fericiți, coborând din cer și totul era imaculat. 

A fost o zi cu multă energie pozitivă, plină de bucurie si de entuziasm.

By Maria Corbeanu (9A) – text și foto