Nichita Stănescu este unul dintre cei mai proeminenți poeți români, cu o contribuție semnificativă la literatura română modernă. Născut în 31 martie 1933, în Ploiești, a crescut într-un mediu familial cu rădăcini în cultura românească și cu influențe din Rusia, datorită originilor mamei sale. 

Educația lui poetului a fost formativă pentru cariera sa ulterioară în literatură. După absolvirea Liceului Sfinții Petru și Pavel din Ploiești, a continuat să studieze la Facultatea de Filologie a Universității din București. Aici și-a dezvoltat pasiunea pentru scris și a început să-și exploreze talentul poetic. 

Era o fire boemă, trăind din plin iubirea indiferent dacă era efemeră sau îndelungată. Nichita iubea frumosul, contemplarea și limba română pe care, el însuși o denumea “dumnezeiesc de frumoasă.”

“Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atât de proprie, atât de familiară, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încât nu o pot considera altfel decât iarbă.”

În ciuda faptului că și-a început cariera într-o perioadă dominată de realismul socialist în literatură, Stănescu a adus un suflu nou, experimentând cu limbajul și forme poetice inovatoare. Lucrările sale timpurii, cum ar fi „Sensul iubirii” și „O viziune a sentimentelor”, au fost aclamate pentru profunzimea lor emoțională și pentru explorarea temelor existențiale și metafizice. 

Prin poezia sa, Nichita Stănescu a reușit să surprindă esența umană într-un mod unic, folosind imagini și metafore puternice. Viziunea sa poetică a fost profund influențată de ideile filozofice și spirituale, împrumutând uneori elemente din filosofia orientală și existențialism. 

Operele sale ulterioare, precum „Dreptul la timp” și „11 elegii”, au continuat să exploreze aceste teme, consolidându-i reputația ca unul dintre cei mai importanți poeți ai generației sale. Nichita Stănescu a fost un maestru al limbajului poetic, reușind să îmbine tehnica și emoția într-un mod care a captivat cititorii. 

De-a lungul carierei sale, Stănescu a fost recunoscut nu doar pentru creativitatea sa poetică, ci și pentru gândirea sa profundă și pentru contribuția sa la literatura română. Operele sale au fost traduse și apreciate pe plan internațional, ceea ce demonstrează impactul său durabil în lumea literară. 

Nichita Stănescu a fost și rămâne unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai literaturii române moderne, cu o moștenire literară care continuă să inspire și să influențeze generații de cititori și scriitori. Prin creația sa poetică, el a reușit să atingă corzi sensibile ale sufletului uman, lăsând în urmă un testament al frumuseții și complexității experienței umane. 

Nichita Stănescu va rămâne un poet de excepție pentru mult timp de acum în colo. Acesta aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970.

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

Nichita Stănescu

Sursa: https://alinas.ro/nichita-stanescu/