Am învățat să fac din fiecare clipă o sărbătoare. Să mă arunc în fiecare secundă, să nu mă tem de viață, să nu mă abțin, să las clipele să mă înnebunească, să îmi clocotească pulsul, să am curajul să trăiesc soarele, să îmi țâșnească sângele prin gânduri, să râd să mă audă tot universul, să îngenunchez lumina.

Despre ce e “Ce ne spunem cand nu ne vorbim”?

Este o operă plină de sensibilitate, construită din drafturile și e-mailurile pe care și le trimit doi îndrăgostiți, floarea_soarelui si zmeul_albastru. Este o carte dedicată sufletului, care necesită, în același timp, și deschiderea minții pentru a înțelege profunzimea ideilor expuse.

Eu n-am iubit înainte de a te iubi. Iar cu cât te iubesc mai mult, cu atât îmi este mai rău. Nu pot să te iubesc prin cuvinte. Nu este felul meu de a urla în gura mare, de a-mi dezlega buzele și de a lăsa să zburde în voie zeci de mii de sunete. Te iubesc în tăcere, fără să-ți împărtășesc ceea ce tu deja știi.

Să nu crezi niciodata ce îți spun. Să crezi doar ceea ce simți. Nu întotdeauna vorbele conțin adevăr.

Ne înțelegem dincolo de cuvinte. Vorbim chiar dacă tăcem. Minciuna apare când nu-ți mai asculți sufletul.

Cand aveam trei ani, am întrebat-o pe mama de ce nu poate inima mea să bată o singură dată. Și mama mi-a răspuns: dacă ar bate o singură dată, n-ar mai exista golurile dintre bătăi. Și de ce aș avea nevoie de golurile acestea, am întrebat-o apoi. Și ea mi-a răspuns: pentru ca într-o zi, cineva să vină și să le umple.

Dacă nu vrei să sufoci iubirea, las-o să zboare fără să-i dai direcția. Cu cât vei încerca mai mult să conduci omul ca pe un aeroplan, cu atât te abați mai mult de la zborul liber. Zborul înalt nu se cere, se simte. Și niciodată nu o să poți să zbori pe un culoar diferit de sufletul tău pereche. Oricât de rătăcit ești, la un moment dat ajungi la forma desăvârșită, la contopire.

Ce mi-a plăcut la carte ?

Mi-a plăcut faptul că este o carte care integrează un limbaj filozofic, este plină de citate frumoase despre viață, moarte și, cel mai mult, despre iubire. Mie, personal, mi-a deschis sufletul, dar și mintea, m-a pus de cele mai multe ori în ipostaze în care gândeam ca și când trăiam prin această carte și, cu siguranță, mi-a schimbat percepția asupra vieții.

Ce nu mi-a plăcut la carte ?

Singurul minus, pe care această carte îl are, este chiar povestea de iubire dintre cei doi. Nu a fost suficient de dezvoltată. Am simțit mai mult partea de meditație, ceea ce nu mă deranjează deloc, dar aveam așteptări mai mari în ceea ce privește povestea lor.

Cui recomand “Ce ne spunem când nu ne vorbim” ? 

Recomand această scriere-confesiune celor care sunt fascinați de cărțile cu mesaje puternice, diferite de simplele povesti. Este o carte care atrage prin profunzimea și sensibilitatea frazelor, importante pentru cunoașterea de sine, o carte de la care primești  încrederea și puterea de a trece peste lucrurile care nu îți fac bine.

Dacă acest articol te-a făcut măcar puțin curios/oasă, atunci îți recomand să citești această carte și tu! O găsești aici

by Beatrice Burcea (9A)