15 ianuarie este o zi cu dublă semnificație pentru cultura română: Ziua Culturii Naționale și 171 de ani de la nașterea poetului național al românilor, prozatorul, dramaturgul, ziaristul și gânditorul Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889).
Ziua Culturii Naţionale este marcată şi în alte ţări europene, cu acest prilej fiind omagiaţi oameni de cultură remarcabili, reprezentativi pentru fiecare stat în parte. Astfel, în Spania, Ziua Culturii este marcată la data morţii lui Miguel de Cervantes, iar în Portugalia, în ziua în care s-a născut poetul Luis de Camoes. Şi autorităţile din Republica Moldova au hotărât ca ziua de naştere a lui Mihai Eminescu să devină Ziua Culturii Naţionale.
O mare iubitoare a operei marelui poet, doamna Dr. Mioara Mincu, fondatoarea Școlii Postliceale Sanitare „Carol Davila” și cea care a dat numele Liceului Teoretic „Dr. Mioara Mincu”, marca an de an ziua nașterii lui Mihai Eminescu, alături de personalități ale lumii culturale românești.
Mihai Eminescu, „cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”, cum l-a numit criticul literar George Călinescu, ajunge la inimile tuturor celor care îl omagiază. Are cel mai lung poem de dragoste, „Luceafărul”, și a descris copilăria pe care a petrecut-o la Botoșani și Ipotești în versuri. Nu este român care să nu fi învățat măcar o poezie de Eminescu sau vreun îndrăgostit care nu a putut alege vreun poem al poetului, pe care să-l recite iubitei.
Pe lângă „Luceafărul”, printre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu amintim „Somnoroase păsărele”, „Floare albastră”, „Scrisoarea I” „Scrisoarea II”, „Scrisoarea III”, „Scrisoarea IV”, „Lacul”, „Revedere”, „Pe lângă plopii fără soț”, „Glossă”, „Sara pe deal”, „Mai am un singur dor” sau „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, dar și altele care, cu siguranță, au rămas în memoria oricărui iubitor de poezie și nu numai. „Într-un fel, Eminescu e sfântul prea curat al versului românesc.” – așa cum afirma scriitorul Tudor Arghezi.
„Luceafărul” este una dintre cele mai celebre poezii, care a fost începută în 1873 și a fost scrisă și finalizată de-a lungul multor ani, ajungând să fie publicată în 1883. În 2009, a fost omologat de către Academia Recordurilor Mondiale ca fiind cel mai lung poem de dragoste.
„A fost odată ca-n povești
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată.
Și era una la părinți
Și mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinți
Și luna între stele.
Din umbra falnicelor bolți
Ea pasul și-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colț
Luceafărul așteaptă.
Privea în zare cum pe mări
Răsare și străluce,
Pe mișcătoarele cărări
Corăbii negre duce.
Îl vede azi, îl vede mâni,
Astfel dorința-i gata;
El iar, privind de săptămâni,
Îi cade dragă fata.
Cum ea pe coate-și răzima
Visând ale ei tâmple
De dorul lui și inima
Și sufletu-i se împle.
Și cât de viu s-aprinde el
În orișicare sară,
Spre umbra negrului castel
Când ea o să-i apară.” (…)
Scurt istoric
Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani. A fost poet, prozator, dramaturg şi jurnalist, socotit de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Avea o bună educaţie filosofică, opera sa poetică fiind influenţată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant şi de teoriile lui Hegel.
A fost activ în societatea „Junimea” şi a lucrat ca redactor la ziarul „Timpul”. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinţa din 25 ianuarie 1902.
A murit la 15 iunie 1889, la 39 de ani, la Bucureşti, iar la 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost ales, post-mortem (28 octombrie 1948), membru al Academiei Române.
(surse: www.rador.ro; agerpress.ro; www.alba24.ro)
prof. Raluca Brad
