Luni, 24 Ianuarie, elevii și profesorii au zi liberă, pentru a marca Ziua Unirii Principatelor Române de la 24 Ianuarie 1859.

Prin Mica Unire se face primul pas în formarea teritorului României de astăzi, ce a precedat Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Mica Unire s-a realizat prin alegerea aceluiași domnitor  în cele două principate române, Moldova și Tara Românească, marile puteri ale Europei fiind forțate să o accepte.

În cartea sa ”O istorie sinceră a Poporului Român”, istoricul Florin Constantiniu subliniază marea abilitatea politică cu care s-a înfăptuit acest act în acea perioadă a celei de-a doua jumătate a veacului al XIX-lea, prin sistemul ”faptului împlinit”, cum l-a numit Nicolae Iorga.

Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei și apoi și al Țării Românești a fost un mod original și subtil, prin care românii unioniști au reușit să își impună voința politică Europei, în contextul în care Imperiul Otoman, cel Austriac și Anglia erau împotriva constituirii unui stat român, de teama pierderii unor influențe.

Întrucât Convenția de la Paris nu interzicea explicit alegerea aceleiași persoane ca domn în ambele principate mărginite de Dunăre și Basarabia, unioniștii l-au ales pe Cuza Domn al Moldovei la 5 Ianuarie 1859, după care la 24 Ianuarie a fost ales și Domn al Țării Românești. Astfel s-au pus temeliile statului român modern.

Tratatul de la Paris din anul 1856 în urma pierderii de către Rusia a războiului Crimeei a favorizat unirea celor două provincii românești, deși aceasta nu era dorită de puterile Europei de la acea vreme (Turcia, Franța, Anglia, Prusia, Austria,  Rusia și Sardinia). De asemenea, sprijinul lui Napoleon al III-lea al Franței a fost decisiv pentru dezarmarea opoziției Turciei și Austriei față de această dublă alegere a lui Cuza, arată Florin Constantiniu în carte asa, astfel că ”fapul împlinit” de la 24 Ianuarie 1956 a fost recunoscut oficial abia trei ani mai târziu, la Conferința de la Paris din 1/13 Aprilie 1859.

Sursa: Florin Constantiniu – ”O istorie sinceră a poporului român”

Despre figura domnitorului Alexandru Ioan Cuza veți afla mai multe în cadrul activității de marți, 25 Ianuarie a.c., pe care domnul profesor Dragoș Marinescu o va organiza împreună cu toți elevii liceului nostru.  El a rămas în istorie pentru reformele sale în ce privește agricultura, prin împroprietărirea țăranilor, învățământul, prin înființarea celor două universități de la București și Iași, precum și secularizarea averilor mănăstirești.

În discursul adresat domnitorului Cuza imediat dupa alegere, Mihail Kogălniceanu spunea:

„După 154 ani de dureri, de umiliri şi de degradare naţională, Moldova a reintrat în vechiul ei drept, consfinţit prin capitulaţiile sale, dreptul de a-şi alege pe capul său, pe Domn. Prin înălţarea ta pe tronul lui Ştefan cel Mare, s-a înălţat însăşi naţionalitatea română… Alegându-te pe tine Domn în ţara noastră, am voit să arătăm lumii ceea ce toată ţara doreşte: la legi noi oameni noi.
O Doamne! Mare şi frumoasă îţi este misiunea. Constituţia din 7 (19) august ne însemnează o epocă nouă şi Măria ta eşti chemat s-o deschizi! Fii dar omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria ta, ca Domn fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu acei pentru care mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi… Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate; împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşească frăţie. Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea ta fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciuni şi la linguşire.
Porţi un frumos şi scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăieşti dar mulţi ani, o Doamne! ca prin dreptatea Europei, prin desvoltarea instituţiilor noastre, prin simţămintele tale patriotice să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale naţiei noastre, când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor din Bizanţ că România nu are ocrotitor decât pe Dumnezeu şi sabia sa. Să trăieşti, Măria ta!”

Sursă: I. Lupaş, Istoria unirii românilor, Fundaţia culturală regală “Principele Carol”, Bucureşti, 1937.

Ramona Bandrabur