O LECȚIE DE ISTORIE A MEDICINEI

Într-o atmosferă primăvăratică, chiar dacă ne aflăm calendaristic în plină iarnă, elevii  Liceului Teoretic ”Dr. Mioara Mincu” și ai Școlii Postliceale Sanitare ”Carol Davila”, însoțiți de doamna profesor Cristina Costache și doamna Raluca Ielcean, au vizitat în data de 21 februarie 2022 Palatul Facultății de Medicină Carol Davila din București.

Gazdă le-a fost Biblioteca UMFCD reprezentată de bibliotecar, jurist, doctor în istoria medicinei, Maria Besciu.

Prezentarea a început încă din holul Facultății, clădire inaugurată pe 12 octombrie 1903, construită între anii 1895-1902, în stil neoclasic francez, după planurile arhitectului elvețian Pierre Louis Blanc (1860-1903), acesta fiind de altfel ultimul proiect, întrucât s-a stins la 42 de ani, pe 26 aprilie 1903.

Vizita a continuat în frumoasa sală de lectură Thoma Ionescu și în Camera Muzeală Dr. Nicolae Paulescu, unde le-au fost evocate personalitățile celor doi savanți de renume mondial.

Nicolae Paulescu este descoperitorul insulinei, cel care însă a fost atât de neîndreptățit de istorie, laurii culegându-i ce trei medici canadieni Best, Banting și MacLeoud în 1923, când au primit Premiul Nobel pentru medicină și fiziologie.

Au fost prezentate cercetările savantului în contextul istoric și  motivele pentru care nu a fost desemnat  dr. Paulescu câștigător al mult râvnitului premiu. Clauzele puse de Fundația Nobel (fundație particulară) sunt foarte ferme: trebuie  făcută o propunere clară, și doctorul Paulescu nu a fost propus de nimeni, iar distincția nu poate fi decernată post mortem.

Urmărind  evenimentele zilei de 21 februarie (nimic nu este întâmplător!), se împlineau fix 82 de ani de la trecerea în neființă a lui Banting, cercetătorul canadian răsplătit pentru descoperirea insulinei.

Elevilor le-a fost prezentată și deosebita biografie a dr. Thoma Ionescu, fratele politicianului Tache Ionescu, cel care a fost de trei ori decan, precum și Rector al Universității București. Thoma Ionescu este considerat părintele chirurgiei și anatomiei topografice, lăsând în urmă o serie de invenții: acul Ionescu, depărtătorul Ionescu, cura Ionescu, operația Ionescu, rahiaanestezia înaltă (cervicală) și fascia recti Ionescu. În anul 1924 dr. Thoma Ionescu împreună cu savantul VictorBabeș au fost nominalizați la Premiul Nobel pentru medicină și fiziologie.  Și astăzi intâlnim pe holul Clinicii Mayo din Rochester (SUA) bustul celui care a fost prof. dr. Thoma Ionescu.

Nu au fost uitate nici primele doame ale medicinei și farmaciei românești Maria Crătunescu – Cutzarida și Paulina Cruceanu.

A urmat piesa de rezistență a periplului nostru, sala de disecție Nicolae Crețulescu și muzeul de anatomie al Facultății unde elevilor le-a fost evocată viața și opera singurului medic român laureat al Premiului Nobel pentru medicină, George Emil Palade. Premiul a fost primit împreună cu cercetătorii belgieni Christian de Duve și Claude Albert, pentru descoperirea ribozomilor (corpusculii lui Palade).

În muzeu se află piesa anatomică  pe care George Emil Palade a cercetat pentru teza de doctorat, rinichiul unui delfin, teză susținută în 1940 cu titlul Tubul urinifer al delfinului, conducător științific prof. dr. Francisc Rainer.

Itinerariul urmat ne-a condus pașii în holul de onoare al Facultății de Medicină unde ne-am amintit de cel care este considerat părintele învățământului medico-farmaceutic românesc, general doctor Carol Davila. Înconjurați de busturile și tablourile marilor înaintași, flancați de sălile care poartă numele marilor medici Ion Cantacuzino și Daniel Danielopolu, le-au fost prezentate elevilor realizările doctorului Davila: crearea școlii de medicină, care în 1869 primește statutul de Facultate de Medicină, înființarea Grădinii Botanice, editarea primei farmacopei române (1863) avându-l ca editor pe marele farmacist Constantin Hepites, creator al celebrelor picături Davila, înființarea ambulanței de război (1877), înființarea Academiei Române, înființarea revistelor medicale românești și nu în ultimul rând al  Azilului Elena Doamna unde a îngrijit peste 300 de copii orfani, etc.

În anul 2003 prin strădaniile doamnei doctor Mioara Mincu, dr. Carol Davila este ales membru post mortem al Academiei Române, instituție la a cărei înființare contribuise din plin încă din 1874.

Vizita s-a încheiat la statuia doctorului Carol Davila din curtea Palatului Facultății de Medicină, statuie inaugurată tot în 12 octombrie 1903, operă a sculptorului Carol Stork.

Întâlnirea a fost presărată cu  numeroase fotografii și versuri compuse chiar de doamna dr. Maria Besciu.

S-au făcut proiecte pentru viitor, vizitarea  : statuii Anei Davila, mormintelelor soților Davila, muzeului dr. Victor Babeș, muzeului dr. Gheorghe Marinescu, Muzeului dr. Severeanu etc.

Cu siguranță cele două ore petrecute împreună au fost o adevărată lecție de istorie a medicinei, iar:

De acolo din înalturi

Ne privesc cu mare dor,

Noi știm că sunt savanții

Deveniți nemuritori!

Prin mine, prin dumneavoastră, dragi elevi, care facem tot posibilul ca ei să nu fie uitați! Cu toții suntem daviliști !

Această acțiune o dedic doamnei doctor Mioara Mincu, fină cunoscătoare a istoriei medicinei și susținătoare a dr. Carol Davila. Pios omagiu și veșnică recunoștință!

Mulțumiri doamnei director al Bibliotecii Facultății de Medicină Carol Davila, doamna Monica Mocanu, doamnei doctor Olivia Popescu și doamnei Rodica Constantin, care au făcut posibilă întâlnirea noastră.

A consemnat un fost profesor al Școlii Sanitare Postliceale Carol Davila (2002-2019), bibliotecar, jurist dr. în istoria medicinei Maria Besciu

ŞI CHIAR DACĂ………

Printre pagini  cenuşii

Ard tăcutele sclipiri.

Uitând parcă sensul vieţii

Lacrimi cad din ochii minţii

Elogiind pe altarul ştiinţei

Sacrificiile experienţei.

Căutând calea prin credinţă,

Universul definit prin suferinţă.

Şi chiar dacă „pancreină”

Se numeşte insulină,

Şi azi este tratament

Pentru boala diabet.

Şi chiar dacă  a cules  spinii,

Şi alţii au primit trandafirii.

Rămâne în eternitate

Cu milioane de vieţi salvate.

De acolo din înaltul

Ne priveşte cu mult dor,

Noi ştim că este savantul,

Devenit nemuritor.

Dr.Maria Besciu 18.12.2013

PRIMEI DOAMNE FARMACISTE – PAULINA CRUCEANU

Destinul nu i-a fost ușor
S-a frânt o pasăre în zbor,
Și chiar de n-a fost fericită
E prima doamnă  , farmacistă.

A fost deschizător de drumuri
Să-i oferim cununi de lauri
Cunosc a ei tenacitate,
De aceea va rămâne-n carte.

Prin viață a trecut gingaș
Dar calul acela nărăvaș,
Lovind cu o copită grea
A transformat-o într-o STEA
Și mii de stele au urmat
În galaxia ce a creat.

Cu mult respect eu azi am scris,
De prima doamnă farmacist

Dr. Maria Besciu, 2006