Teatrul Național București și-a deschis porțile de Ziua Națională a Culturii pentru noi. Ne-am adunat elevi și profesori din Liceul Teoretic „Dr. Mioara Mincu” pentru a participa la un tur ghidat prin tainele istoriei acestei instituții, a sălilor de spectacole și culiselor unde se pregătesc actorii și se fabrică decorurile fascinante. Ionuț Mihai Corpaci, consultant artistic al TNB ne-a ghidat într-un tur al clădirii dar și prin istoria istoria fascinantă a teatrului bucureștean și cel românesc. O experiență extraordinară care ne-a revigorat dorința de reveni la teatru!

”N-am crezut că e atât de mare!” Afirmația a fost pe buzele tuturor la finalul turului. De regulă, când mergi la teatru, ți se indică sala unde se desfășoară spectacolul, te duci, îți cauți locul rezervat și te așezi. Nu vezi clădirea în ansamblul ei, nu-i percepi grandoarea, de aceea le mulțumim celor de la TNB că ne-au permis a intra până în cele mai ascunse cotloane și a descoperi din universal nevăzut al actorilor.

În TNB sunt la ora actuală 2.300 de locuri în cele trei corpuri de clădire: A,B, și C. Corpul central este corpul A. În anii 2011-2015 teatrul a trecut printr-un proiect de consolidare și reinventare a spațiilor și acum nu mai sunt doar cele trei săli pe care le știam din anii ’70 (Sala Mare, Atelier și Studio), ci sunt șapte. De fapt, șase săli de spectacol și un amfiteatru în aer liber. ”Lucrările de reconstrucție s-au făcut cu 73 milioane de euro, din care 25 de milioane de la banca de dezvoltare a Consiliului Europei și 48 de milioane de la cinci guverne diferite ale României. Fiecare a spus ”nu mai sunt bani!” și totuși, rostogolindu-se de la unul la altul, proiectul a adunat în doar 4 ani fondurile necesare pentru finalizare.” Ne-a spus Ionuț Mihai Corpaci. Rezultatul e spectaculos. Sala Mare poartă acum numele celui care a dus pe umeri întregul efort al renovării, actorul și Directorul Teatrului la acea vreme, Ion Caramitru.

”Jucam în A și C, reparam B-ul. Jucam în A și B, reparam C-ul. Abia după ce am terminat B-ul și C-ul ne-am apucat de reconsolidarea și reinventarea Corpului A”, își amintește ghidul nostru, făcându-ne parcă să vedem cu ochii minții întregul efort nu doar al constructorilor, ci al întregii echipe de actori și mașiniști.

”În 1978 a fost un incendiu care a distrus Sala Mare a teatrului. După reconstrucție, prin mărirea ei la dorința lui Ceaușescu, s-a stricat și acustica sălii și rezistența construcției. La un cutremur de 6.5 pe Scara Richter, clădirea ar fi căzut, și de la aceste doua studii a și pornit proiectul de reconstrucție a Teatrului Național. Acum suntem pregătiți să întâmpină și un cutremur de 8.5 grade Richter, suntem asigurați că nu ni se întâmplă nimic”, ne asigură domnul Corpaci.

Un foarte scurt istoric al TNB

Între marile nume care au condus destinele acestei instituții culturale amintim pe primul director al TNB, Costache Caragiale, unchiul lui Ion Luca Caragiale, care a avut la rândul lui două scurte mandate la conducere, apoi Alexandru Odobescu, Ion Marin Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Tudor Vianu, Zaharia Stancu, iar cel mai longeviv, Radu Beligan – care în 1990, după 20 de ani la cârma acestei instituții, a menționat în demisia sa: ”Revoluția au făcut-o tinerii, să lăsăm Teatrul Național tinerilor” (document aflat în muzeul TNB). Între directorii care i-au urmat se numări Andrei Șerban, Fănuș Neagu, Ion Cojar, Dinu Săraru și Ion Caramitru. În urma apariției legii managementului cultural din 2003, postul de director al Teatrului National nu a mai fost ocupat prin numire politică, ci în baza unui consurs de proiecte de management cu indicatori de rezultate. Astfel Ion Caramitru de când a venit la conducere în luna mai 2005 a schimbat 18 miniștri ai culturii și13 guverne diferite.

Despre proiecte para-teatrale și cifre

Proiectele para-teatrale sunt activități culturale găzduite de TNB, care la o primă vedere au și n-au legătură cu teatrul. În Sala Media  se organizează Teatrul pentru copii cu Marian Râlea, sau video-proiecții de film, ori spectacole de dans, concerte de muzică de camera, spectacole de jaz, de muzică și poezie, one man show-uri… evenimente de mica amploare, în care publicul și artiștii aproape că se contopesc.

Sala Mică găzduiește un alt proiect parateatral: ”9G la TNB” destinat tinerei generații de actori. ”Dacă în 1990 absolveau în România 20 de actori, în 2022 aveam o generație de 380 de actori. În țară sunt 4000 de actori și 8000 de oameni care din spatele scenei îi fac pe actori să strălucească, care montează decoruri, le construiesc, pregătesc costumele, pantofii, tapițeria și mobilierul. Mai sunt peste 4000 de alți absolvenți la actorie, care nu își găsesc job în teatrele subvenționate din România. Acest proiect ”9G la TNB” este destinat tinerilor actori sub 35 de ani, neangajati în teatre, care în baza unor proiecte licitate pot juca în piese, folosindu-se de decorurile existente în teatru. După 8 repetiții, au datoria de a juca în piesă de cel puțin trei ori, fără a fi remunerați. Dacă proiectul se dovedește a fi bun, atunci este păstrat de către Comisia artistică a teatrului și actorii sunt plătiți din suma de 90% obținută din vânzarea biletelor. Astfel, din circa 30 de proiecte derulate până în prezent, 24 au rămas în repertoriul teatrului.

În fiecare an, TNB are circa 900 de reprezentații și numai 82 de actori angajați, la care se adauga peste 300 de colaboratori, din care 250 sunt tineri veniți prin acest proiect ”9G la TNB”.

Un tur prin clădire

Teatrul e spectaculos, cu un spațiu de primire generos și impunător, în mijlocul căruia tronează bustul lui Ioan Luca Caragiale, iar în fața Sălii Media îl găsim pe vestitul William Shakespeare, cel al cărui Hamlet a fost jucată în premieră națională la TNB, în 1861.

Holul de la parterul teatrului este un spațiu comun din care există acces către toate sălile, și găzduiește expoziții temporare de artă, sau permanente. ”Ne-am inspirat din teatrul de la Londra, unde pe lângă sălile de spectacole, sunt foaiere deschise pe tot timpul zilei, au două restaurente, 75% subvenție, ei au 40% subvenție, librărie și wifi gratuity”, ne spune Ionuț Corpaci.

Am experimentat legătura dintre forma spațiului și sunet și ecou, despre lumini, am văzut cum se modifică sălile, cum se coboară decorurile și cum se manevrează, ne-am băgat nasul în culise ca să putem înțelege tot efortul ce stă în spatele unei reprezentații.

În corpul A, elegantă și spectaculoasă, îmbrăcată în catifea de culorea rosu-regal, Sala Mare care poartă acum nulele lui Ion Caramitru, cu cele 917  locuri din centru și de la balcoane, te introduce în atmosfera specială a marilor spectacole. Este una dintre cele mai bine dotate din Europa din punct de vedere sceno–tehnic, comparabilă cu Sala Mare a noului Teatru Național din Budapesta sau cu Sala Olivier a Royal National Theatre din Londra.

Sala Studio, cu pereții ei mișcători, este la ora aceasta cea mai inteligentă sală de spectacole din lume, se laudă Ionuț Corpaci. Dotările sale scenice sunt unice. Utilată, încă de la inaugurarea ei, în 1973, cu un sistem care transformă în doar 20 de minute sala de tip italian în sală de tip elisabetan sau arenă, Sala Studio are o geometrie variabilă care oferă multiple posibilități de montare regizorilor de teatru.

Amplasată la subsolul corpului C, sub Sala Studio, cu acces din foaierul de la parter, Sala Atelier, de tipul „black box”, are o lungă tradiție în privința spectacolelor neconvenționale.

Situată la etajul 1, deasupra sălii Media, Sala Pictură  este o sală nou construită pe vechiul amplasament al atelierului de pictură (mutat în altă zonă a clădirii), a cărui amintire s-a dorit a fi păstrată în denumirea mai puțin convențională a acestei săli. Este o sală elegantă de 230 de locuri, cu scaune de pluș roșu așezate pe gradene și doua balcoane laterale și dispune de o scenă italiană cu un pod înalt și cu turnantă, oferind posibilitatea unor montări cu scenografii complexe.

Sala Media și Sala Mică din corpul B găzdusc proiectele para-teatrale. Sus la etajul patru este Amfiteatrul de vară. Alături, e Lăptăria. De aici, de la înălțime, chiar din buricul târgului, Bucureștiul ți se așterne la picioare. Priveliștea e frumoasă, promite momente de relaxare.

În fiecare dintre sălile TNB ți se oferă experiențe unice, pe care merită să le încerci. Biletele costă între 40-100 lei, în funcție de poziția locului în sală, dar trebuie să cauți să ți le procuri din timp, pentru că de cele mai multe ori, pe ultima sută nu găsești.

Vă îndemnăm să mergeți. Teatrul deschide noi universuri!

Ramona Bandrabur