Am găsit pe site-ul republica.ro un articol detaliat care poate fi de ajutor în procesul de alegere a școlii potrivite pentru copilul tău. Care sunt întrebările pe care ar fi bine să ți le pui, pentru a afla răspunsurile care să îți determine decizia.

Ți-l recomandăm cu drag, pe https://republica.ro/ce-sa-intrebi-inainte-de-a-alege-o-scoala-privata-ghidul-parintelui-care-nu-vrea-sa-arunce-banii-pe-marketing

Ce să întrebi înainte de a alege o școală privată.

Ghidul părintelui care nu vrea să arunce banii pe marketing colorat

De curând, un prieten m-a rugat să îi fac o listă cu întrebări de care să se poată folosi, ca reper obiectiv, în discuțiile pe care urma să le aibă cu diferite școli private, unde ar vrea să-și înscrie copilul. Voia să știe dacă merită, dar nu știa cum să afle. Oarecum, simțea că site-urile, promovarea pe canalele de social media și cele câteva comunicate de presă găsite online – majoritatea prezentând recenzii pozitive, colorate de complimente și infuzate de magia marketing-ului – nu-i ofereau, totuși, îndeajuns de multă transparență pentru a-l ajuta să facă o alegere informată. Urma să facă o investiție anuală de patru-cinci cifre, în euro, și nu îi venea ușor – nu e de mirare, având în vedere că decizia i-ar influența atât viitorul copilului său, cât și pe cel al familiei lor.

De la mine a cerut o părere informată – nu ce mi-a plăcut sau nu mi-a plăcut mie personal, dar ce ar reprezenta cel mai bine interesul copilului și cum ar trebui să fie mediul în care ar putea să se dezvolte armonios. Acum, obiectivitatea-i cucoană prefăcută: se dă rotundă că la ea totu-i negru pe alb, însă cu toții știm că se află, totuși, pe statul de plată al subconștientului. Am avut ceva de scormonit printr-un amalgam de sentimente și experiențe, pentru a rafina un răspuns folositor. Așadar, ceea ce urmează este un set de întrebări folositoare în alegerea unei școli, bazat pe experiența mea în domeniul bunelor practici în învățământul privat și în școli internaționale.

Dacă transparența a fost unul dintre cuvintele cheie pe care amicul meu le-a folosit, i-am mărturisit și eu intențiile mele: nu reprezint nicio școală, privată sau de stat, iar interesele pe care le urmăresc întotdeauna, ca profesor, sunt cele ale copiilor. Aceasta este singura poziție din care îl pot sfătui. Cât despre el ca părinte, nu-mi permit să fac decât o singură presupunere: își iubește copilul și vrea ce este mai bun pentru el, lucru pe care orice școală trebuie să îl susțină.

Cu siguranță, admiterea la școală este un proces complex, atât pentru părinți și copii, cât și pentru administrația școlilor. Pentru părinți, începe de obicei cu o cercetare riguroasă a opțiunilor de pe piață și continuă cu programări, interviuri, alcătuirea dosarului cu actele necesare înscrierii și, de multe ori, cu emoții. Însă, niciunul dintre acești pași, oricât de temeinic parcurși, nu îți garantează că ai făcut alegerea potrivită pentru copilul tău, în următorul an școlar. Astfel, cunoașterea legilor și a bunelor practici în învățământul privat, toate informații obiective și demonstrabile, pot fi de un real ajutor în a face o alegere informată.

Ce i se potrivește cel mai bine copilului meu?

Înainte de toate, fii cât se poate de sincer cu tine și, mai ales, îngăduie-i copilului tău să fie și el sincer, la rândul său. Ascultă-l. Observă-l: așa cum este el, cu dorințe, înclinații, abilități proprii, și nu cum ar putea deveni manifestarea fizică a unor dorințe sau idealuri de-ale tale sau ale unei societăți trecute. Acest proces de introspecție poate fi inconfortabil și îți poate zdruncina credințele personale, dar este absolut necesar de parcurs înaintea începerii procesului de selecție al școlilor.

Prima întrebare pe care ar trebui să ți-o pui este legată de mediul în care copilul tău lucrează cel mai bine: se adaptează imediat unei structuri bine stabilite, sau ai observat că înregistrează cele mai mari progrese într-un mediu flexibil? Are nevoie de multă atenție, îndrumare și sprijin, sau lucrează cel mai bine atunci când îi este oferită libertate de alegere și un grad ridicat de independență în învățare? Ca familie, care este viziunea voastră asupra educației și pe ce puneți preț cel mai mult?

Căutați realizări academice, note și premii, sau mai degrabă vă doriți dezvoltarea abilităților practice și a creativității prin învățătură? Vă interesează mai mult activitățile sportive sau cele extracurriculare?

Odată ce îți poți răspunde la aceste întrebări și îți lași și copilul să o facă, caută aceeași sinceritate și din partea școlii.

Care este relația dintre direcțiune și personal?

Dacă alte noțiuni legate de sistemul de învățământ ales ți s-ar putea părea ușor abstracte, ei bine, direcțiunea, profesorii și personalul sunt ființele umane reale care țin școala în picioare. Fără ei, nimic din valorile, misiunea și curriculumul școlii nu sunt mai mult decât o înșiruire de propoziții frumos scrise pe-un ecran. Pregătirea, experiența și eficiența profesorilor este direct reflectată în performanța elevilor și este unul dintre primele aspecte care ar trebui să te intereseze la o școală.

Totul începe de la cap și tot de acolo se poate strica. Un director, alături de echipa sa, poate construi sau demonta o școală. O administrație eficientă cunoaște și pune pe primul loc nevoile reale ale copiilor, ale profesorilor și ale părinților în procesul de învățare, cere și ia in considerare sugestii de îmbunătățire și schimbare, știe cum să investească eficient în educația copiilor, în resurse și în dezvoltarea școlii.

Pentru a-ți forma o părere asupra dinamicii interioare, observă cum se implică membrii echipei de management în diferite aspecte ale școlii. Interacționează cu părinții, cu elevii, cu alți profesori? Cum interacționează profesorii între ei, dar și cu membrii administrației: sunt deschiși, respectuoși, par mulțumiți, au o atitudine pozitivă? Întreabă apoi direcțiunea ce calificări au atât echipa de management, cât și profesorii care i-ar preda copilului tău, precum și ce fel de și câtă experiență. Întreabă direct dacă au pregătire didactică și în ce sistem au obținut-o. Unele școli îți vor pune la dispoziție multe dintre aceste informații pe site, dar unde nu este cazul, ar fi bine să întrebi.

Cum decurg cursurile de formare?

Pe lângă responsabilitatea fiecărui cadru didactic de a-și îmbunătăți permanent cunoștințele în domeniul său de activitate, școala este și ea responsabilă de dezvoltarea abilităților de predare și de inter-relaționare ale profesorilor săi. Atunci când aceste aspecte nu sunt detaliate pe site, poți întreba cum susține școala dezvoltarea profesională continuă a profesorilor săi: cu ce frecvență urmează aceștia cursuri de formare, specializare și perfecționare, și ce fel de activități au loc în cadrul acestora?

Au profesori suplinitori?
Mai exact, atunci când un profesor lipsește din motive personale sau demisionează, cum îi vor fi acoperite orele și de către cine? Profesorii suplinitori pot fi o cheltuială în plus pentru școală, dar prezența lor este esențială pentru a nu întrerupe procesul de învățare al elevilor în timpul anului școlar. 

Care este fluctuația de personal?

Ar putea fi de folos să întrebi care este rata anuală de retenție a profesorilor: câți profesori pleacă la sfârșitul anului școlar, și câți au plecat din timpul anului școlar trecut? O școală poate schimba doi-trei profesori la sfârșitul anului școlar, sau poate pierde în jur de zece cadre didactice anual, din care un sfert pleacă din timpul anului școlar și restul în iunie. Acest lucru poate fi întâmplător sau poate indica o problemă  legată de cultura organizațională a școlii, care s-ar reflecta asupra întregului proces de învățare. Este important de căutat un răspuns, pe cât se poate, legat de cum gestionează sau previne școala aceste situații.

Care este tipul de sistem de învățământ al școlii?

Este esențial să afli cât mai mult despre sistemul de învățământ adoptat de școlile pe care le ai în vizor. Mai întâi, află dacă școala urmează exclusiv curriculumul național sau folosește mai degrabă un mix de programă de stat abordată prin metode alternative sau internaționale. Cum funcționează această fuziune în practică? Care sunt avantajele și dezavantajele sistemului folosit?

Întreabă, apoi, ce materii sunt predate și după ce materiale didactice – cere să răsfoiești câteva manuale și caiete de lucru. Încearcă să vezi dacă, în practică, școala se concentrează pe copil sau pe curriculum. Cu alte cuvinte, curriculumul este modelat în funcțiile de nevoile și aptitudinile fiecărui copil, sau este unul rigid, în limitele căruia copilul trebuie să se încadreze, indiferent dacă i se potrivește sau nu? Accentul se pune exclusiv pe realizări academice, performanță și competiție, sau pe învățarea holistică, unde fiecare copil este ajutat să se dezvolte armonios în funcție de aptitudinile și interesele sale? Școala este implicată activ în găsirea unui echilibru între învățare și activități extracurriculare, sau se concentrează mai mult pe unul dintre aceste aspecte?

Care sunt metodele de predare?

Predarea eficientă trebuie să fie bazată pe colaborarea dintre profesori și elevi, iar metodele de predare trebuie să fie variate, adaptate nevoilor și gradului de înțelegere al elevilor. Așteptările avute de la elevi trebuie să fie realiste, iar elevii trebuie să fie încurajați să se implice în procesul de predare și învățare, și să fie apreciați atunci când acest lucru se întâmplă – indiferent dacă pentru unii, evaluările ulterioare duc la o nota de 6, iar alții iau 10.

Întreabă ce tip de învățare se folosește: memorarea și repetiția, sau învățarea conceptuală, asociativă, activă, laterală, creativă? Echilibrată? Se pune accentul pe cooperare, cunoaștere de sine, gândire critică, creativitate, adaptabilitate și interpretarea schimbărilor din mediul din care fac parte? Toate aceste aspecte nu țin numai de tipul de curriculum adoptat, ci de felul în care acesta este implementat.

E bine de știut și dacă proiectele individuale și de grup sunt incluse în procesul de învățare și evaluare. Sunt folosite abordări transdisciplinare, pentru ca procesul de învățare să se apropie de realitatea cotidiană a elevilor și a comunității din care fac parte? Cum sunt materiile predate încadrate într-un cadru local, național și global? Cum îi pregătește școala pentru a-și îndeplini, în mod autonom, rolurile complexe pe care le vor juca în societatea prezentului, dar și a viitorului? Cum interacționează profesorii cu elevii, cum îi motivează? Sunt elevii încurajați să pună întrebări, să dezbată deschis noțiuni la clasă?

Cum se folosește diferențierea?

Întreabă ce mijloace de diferențiere se folosesc la fiecare oră. Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor individuale – și implicit diferite – ale elevilor, profesorii trebuie să ajusteze la fiecare oră, în mod eficient, mediul de învățare, metodele de instruire, materialele didactice și resursele folosite, precum și tipul de evaluare, pentru a asigura succesul procesului de predare. Toate acestea pot fi incluse în politica de diferențiere a școlii, trebuie completate cu resurse adecvate și pot fi apoi reflectate în planurile de lecții ale profesorilor.

Cum se monitorizează progresul elevilor?

Metodele de evaluare vin în completarea sistemului de învățământ abordat. Întreabă dacă se folosește evaluarea continuă, ce tipuri de teste și examene se dau și cât de frecvent sunt date, dacă participarea orală a elevilor este monitorizată atent și evaluată și cum. Vor primi note, calificative, evaluări detaliate și personalizate, sau o combinație a acestora?

Toate aceste metode de evaluare se completează și împreună au rolul de a-ți oferi o perspectivă amplă asupra performanței copilului tău și în ce fel asimilează și folosește informația primită. Asta pentru că o școală bună, astăzi, învață copiii cum să folosească informația primită în mod constructiv, în procesul de gândire și analiză. Astfel, metoda de testare prin lucrări scrise și teste grilă poate fi folositoare, dar rămâne limitată atunci când este folosită ca metodă principală de evaluare- pentru că îți va releva, într-o oarecare măsură, abilitatea copilului tău de a memora și reproduce informații, pe termen scurt, dar nu îți va da prea multe indicii despre abilitatea acestuia de a le folosi în situații reale de viață.

Se dau teme pentru acasă?

În ceea ce privește temele pentru acasă, prima întrebare ar trebui să fie „Cu ce scop?” Din ce în ce mai multe studii arată că temele pentru acasă nu contribuie în niciun fel la îmbunătățirea performanței elevilor de școală primară, și au un efect pozitiv neglijabil asupra celor de gimnaziu.

Abia la liceu începe lucrul suplimentar să influențeze pozitiv performanța elevilor, dar și atunci temele devin eficiente atunci când sunt făcute după un program bine stabilit. Dacă un elev de liceu are, într-o zi, teme la matematică, în alta la engleză, și în altă zi la franceză, impactul are mari șanse să fie unul pozitiv, prin simplul fapt că va avea timp să le facă. Dacă le are pe toate odată, de azi pe mâine, și mai are și de învățat pentru un test, șansele sunt ori să nu își facă temele deloc, ori să le facă superficial. Efortul, deci, e depus degeaba și în detrimentul performanței și sănătății elevului. Cere justificarea temelor pentru acasă, întreabă dacă există un program stabilit pentru acestea și posibilitatea de a le face la școală.

Câți elevi vor fi în clasă?

Cum procesul de predare este influențat, în mare măsură, de raportul profesori-elevi, întreabă și care este numărul maxim de elevi admiși în fiecare clasă. O școală îți poate spune că acum sunt înscriși 13 elevi în clasa în care va învăța copilul tău, dar acesta nu este neapărat același lucru cu numărul maxim pe care îl admit.

În fond, creșterea numărului de elevi la clasă este și o decizie de business, dar care va influența procesul de învățare. În general, un număr mic de elevi în clasă este de dorit și foarte important, mai ales în clasele primare, dar și la liceu, acestea fiind etape decisive în timpul cărora profesorii trebuie să aibă timp și resurse pentru a se dedica în mod egal fiecărui elev în parte.

Cum asigură școala un mediu dotat corespunzător și organizat?

Pentru a susține procesul de învățare și dezvoltare al copiilor, școala trebuie să dispună de anumite facilitați, prevăzute prin lege dar și impuse de acreditările străine pe care multe școli le doresc sau le au. Vizitează clădirea, clasele, locurile de joacă interioare și exterioare, inspectează biblioteca școlii, laboratoarele și sălile de informatică și de sport.

Evaluează starea de curățenie a școlii prin cum se prezintă clasele și holurile, într-o zi obișnuită. Fă o vizită și prin băi, și vezi dacă acestea sunt separate, pentru personal și elevi. Cere să vizitezi și câteva săli de clasă, chiar și în timpul orelor. De multe ori, starea de curățenie a clasei nu îți va spune atât de mult despre eficiența personalului de curățenie – care nu poate întrerupe orele pentru a ridica hârtii de pe jos și nici nu este indicat să o facă – cât despre felul în care școala responsabilizează elevii pentru a-și respecta și menține curat mediul în care activează.

Cum este spațiul de învățare? Curat, aranjat, primitor, aerisit, luminos, este îndeajuns de mare, este decorat cu lucrări ale elevilor, îi reprezintă? Vezi și care sunt resursele de care dispun elevii și profesorii în fiecare clasă. Există tablă interactivă, videoproiector, laptop, dar și instrumente de scris și colorat pentru cei mici, în afară de ce își aduc aceștia de acasă? Există o catedră pentru profesori, au dulapuri pentru cărți și caiete? Băncile și scaunele sunt îngrijite, ergonomice, ajustabile pentru înălțimea elevilor, par confortabile? Ia loc, testează-le. Gândește-te că elevii își petrec cea mai mare parte a zilei acolo, nu este deloc deplasat să ceri să iei loc pentru câteva secunde, în timpul unei vizite făcute după ore, sau să îți lași copilul să o facă și să-ți spună cum e.

Se asigură prânzul și transportul elevilor?

E important de aflat dacă școala asigură prânzul pentru elevi, și dacă da, ce opțiuni li se oferă? Intră în taxe sau se plătesc separat? În ceea ce privește transportul, cu siguranță va fi mai ușor pentru familie dacă școala este aproape de casă. Mai puțin timp petrecut în trafic va influența pozitiv sănătatea fizică și emoțională a tuturor. În plus, reducând timpul de navetă se creează oportunități pentru alte activități, pentru timpul în familie, la joacă sau făcând sport. Dacă școala dorită nu se află în apropierea locuinței, întreabă ce servicii de transport îți pune la dispoziție, dacă sunt incluse în taxe, și în ce condiții vor călători copiii: se insistă pe purtarea centurii de siguranță, microbuzele sunt dotate cu un sistem de supraveghere video, cum se vor gestiona conflictele apărute între elevi, în tranzit?

Cum asigură școala un mediu pozitiv de învățare și dezvoltare?

Circulă un mare adevăr printre profesorii care își cunosc meseria îndeajuns de bine încât pot fi sinceri cu ei înșiși că majoritatea elevilor vin la școală pentru pauze. Departe de a fi doar o glumă, socializarea și joaca sunt absolut necesare în procesul de învățare. Pe lângă alte beneficii fizice, mentale, emoționale și sociale, în timpul activităților libere, informația primită la clasă are timp și spațiu să fie asimilată, la nivel inconștient. Studiile neurologice arată că reținerea de informații, pe termen lung, nu are loc atât de mult în timpul procesului de învățare, cât în afara acestuia, atunci când mintea se concentrează pe alte lucruri decât pe ceea ce a învățat. Astfel, pauzele devin esențiale, iar lipsa lor, o reală problemă cu repercusiuni asupra dezvoltării intelectuale, fizice și emoționale ale copiilor.

Cum sunt integrate activitățile extrașcolare în program?

Pentru a-ți da seama dacă școala se implică activ în dezvoltarea unei culturi pozitive, axate pe dezvoltarea și susținerea elevilor, află exact de cât timp beneficiază elevii pentru joacă și activități nestructurate.

În acest sens, te va ajuta mai întâi să înțelegi cum decurge o zi obișnuită de școală. Cât durează fiecare oră? Câte pauze au elevii și cât durează fiecare? Dacă nu au pauze, sau sunt foarte puține, cum justifică școala, din punct de vedere didactic și psihologic acest lucru? Câte ore sunt rezervate pentru sport, consiliere, activități extracurriculare? Dacă copilul tău este pasionat de un sport sau de o activitate anume, școala îl oferă?

Cum sunt implicați părinții în activitățile copiilor?

O școală organizată va avea deja un calendar de evenimente bine structurat și detaliat, și îți va putea spune când au loc activități, seminarii, workshop-uri- atât pentru elevi și profesori, cât și pentru părinți- petreceri tematice, excursii, competiții. Poți cere să vezi calendarul de evenimente pe următorul an școlar, pentru a ți-l putea planifica din timp și pe al tău.

Mai poți întreba și ce activități educative au loc înaintea vacanțelor lungi de iarnă, primăvară și vară, când mulți copii vor fi absenți ori fizic, ori cu gândul. La ce competiții externe participă elevii școlii și când sunt acestea: olimpiade, concursuri de ortografie, matematică, pictură, scris de creație, competiții sportive? Ce rezultate au avut elevii școlii la aceste competiții, în trecut? Cum sunt celebrate reușitele copiilor? Implicarea activă a elevilor și a părinților în astfel de activități îți poate arăta pe ce tip de învățare se concentrează, de fapt, școala.

Care este politica de disciplină a școlii?

Este esențial să afli cum sunt evidențiate atât drepturile, cât și responsabilitățile elevilor și ale personalului. Un regulament de ordine interioară pentru elevi și personal trebuie nu numai să existe, dar să fie distribuit tuturor părților implicate și implementat în rândurile acestora.

Verifică dacă școala dispune de un astfel de regulament, precum și de o politică de disciplină coerentă și atent implementată. Află care sunt responsabilitățile elevilor, ale direcțiunii, ale profesorilor și personalului, dar și ale părinților. Sunt afișate reguli de bună purtare în fiecare clasă? Află și care sunt sancțiunile aplicate în cazul nerespectării obligațiilor ce le revin tuturor părților implicate – sunt coerente, echitabile, proporționale cu faptele comise?

O relație sănătoasă profesor-elev este una interumană, nicidecum una de zeu atotștiutor-muritor de rând. Departe de a fi punitivă, disciplina, impusă prin prezența și respectarea regulilor de comportament generează un sentiment de siguranță în rândul elevilor, deoarece aceștia știu că se pot baza pe existența anumitor limite, pe tot parcursul procesului de învățare.

Cum asigură școala protejarea elevilor?

După familie, profesorii sunt a doua linie de sprijin și apărare a copilului tău. De multe ori – și deloc condamnabil – profesorii sunt adulții cu care copilul tău își petrece cea mai mare parte din zi. Atunci când relația profesor-elev este construită pe respect și înțelegere, elevii pot acorda mai multă încredere profesorilor lor. De aceea, comunicarea dintre ei este foarte importantă și trebuie susținută în permanență, prin lecții de dezvoltare personală, învățare socială și emoțională sau consiliere. În funcție de sistemul de învățământ adoptat, aceste ore pot fi nu numai fixate în orar și avute în mod regulat, dar conceptele tratate pot fi integrate în toate materiile predate în școală, pentru ca elevii să primească sprijin real în permanență și din partea tuturor profesorilor.

Într-o școală internațională, tot personalul școlii care intră în contact cu copiii trebuie să fie pregătit în domeniile protejării și al siguranței copiilor, atât fizice, cât și emoționale, iar aceste aspecte trebuie să le fie o preocupare permanentă. Roagă să îți fie descrise politicile școlii cu privire la protejarea fizică și emoțională a copilului în procesul de învățare. Întreabă dacă există un program de prevenire a fenomenului de bullying și cum este acesta implementat. Foarte important, află cum previne sau gestionează școala orice formă de abuz, social, emoțional, fizic, atât între copii, cât și în relația elev-profesor și copil-părinte. O școală bună va avea ca misiune protejarea intereselor copiilor, și va avea grijă și ca părinții să mențină siguranța și bunăstarea copilului lor – lucru care nu înseamnă, însă, că le suplinește rolul.

Cum sunt verificați angajații?

Ar fi foarte folositor să întrebi cum decurge procesul de recrutare al angajaților, din punctul de vedere al siguranței elevilor. În școlile internaționale, procesul de recrutare trebuie să fie unul transparent și complex, realizat în diferite etape de intervievare și verificare a potențialilor candidați, pentru a proteja elevii și a reduce riscul de abuz. În procesul de verificare a antecedentelor potențialilor angajați, mai ales al celor care au lucrat în diferite țări de-a lungul anilor, școala le poate cere acestora informații legate de activitatea lor profesională, dar și cazierul din toate țările de reședință din ultimii zece ani. 

Tot de siguranță ține și evaluarea vizitatorilor. Înainte de a fi lăsat să intri în perimetrul școlii, observă ce proceduri au fost urmate de către paznici pentru a se asigura că nu vei pune în pericol siguranța copiilor.

Cum comunică școala cu părinții?

Comunicarea transparentă și regulată dintre profesori și părinți este esențială și contribuie în mod direct la dezvoltarea copilului. O școală bună îți va pune la dispoziție diferite metode de interacțiune cu profesorii, de la micile discuții cu aceștia la începutul sau sfârșitul zilei, până la ședințele formale, individuale, sau ședințele cu părinții. Pentru o colaborare eficientă, școala trebuie să încurajeze comunicarea deschisă cu părinții, referitor la evoluția academică și personală a copilului, iar părinții să sprijine școala în acest proces, printr-o atitudine sănătoasă, de încurajare și sprijin al copiilor în procesul de învățare.

De asemenea, este foarte important și felul în care școala gestionează presiunea pe care părinții o pot pune asupra copiilor lor, dar și asupra profesorilor, legat de așteptările legate de copii lor. Atunci când dorințele sau așteptările părinților nu sunt împărtășite de elevi, sau se traduc în note sau calificative scăzute, o comunicare eficientă cu școala poate duce la identificarea problemelor reale, urmată de elaborarea unui plan de învățare constructiv, bazat pe abilitățile și nevoile de dezvoltare ale elevului, și stabilit de comun acord cu toate părțile implicate.

Ce nu vrei?

I-am spus prietenului meu că nu-și dorește să fie păstrat în umbră, oricât de confortabil ar putea fi. Nu vrea să fie privat de informații. Nu vrea versiuni cosmetizate și adevăruri parțiale. Având în vedere programul lui încărcat de lucru, puține informații, pozitive și îmbucurătoare, vor fi întotdeauna suficiente încât să se încreadă că toate merg bine și să fie mulțumit de parcursul copilului său. Însă, acest lucru nu este întotdeauna posibil și nici de dorit – în fiecare stadiul al evoluției copilului său, vor exista provocări, situații, incidente pe care școala trebuie să i le prezinte în mod deschis și detaliat, și să lucreze împreună pentru a le depăși și a învăța din ele.

Intuiția

Poate nu apuci să întrebi tot ce ai de întrebat și poate nici în prima impresie nu te-ai încrede, dar reacția pe care o ai, instinctiv, în stomac, vizitând școli și discutând cu directori, profesori și părinți, este și ea foarte importantă. Cercetarea și analizarea la rece a tuturor factorilor de mai sus trebuie oricum făcute, dar e bine să iți asculți și instinctul. Îți poți vedea copilul la acea școală? Îl vezi fericit, împlinit, sprijinit în a se dezvolta armonios și în a depăși obstacolele care îi vor ieși în cale, pe toate planurile? Crezi că școala are resursele necesare pentru a se ține de promisiunile făcute? Crezi că vei putea participa activ la educația copilului tău, iar școala va fi sinceră și deschisă față de tine, oricât de mult te-ar putea durea lucrul acesta, câteodată?

Bineînțeles că nu le vei putea avea pe toate, nu îți vor fi îndeplinite toate cerințele și nicio școală nu va fi vreodată perfectă. Pe de altă parte, nu perfecțiunea este idealul pe care o școală bună ar trebui să se străduiască să îl atingă, ci performanțele reale, tangibile, demonstrabile. Grija față de dezvoltarea armonioasă a elevilor și pregătirea lor pentru un viitor cu perspective vaste, plin de provocări și diversitate, ar trebui să îi fie parte din misiune; grija pentru un personal de calitate, care să le poată oferi o astfel de experiență tuturor elevilor, la fel.

Tu vrei tot ce este mai bun pentru copil, dar trebuie să fii conștient că nu îi vei putea oferi niciodată totul și nici nu poți pretinde acest lucru de la școala aleasa. Anumite compromisuri vor fi întotdeauna necesare, însă încearcă să nu fie niciodată făcute cu elementele esențiale din procesul de învățare si protejare al copilului. Fă-ți temele, citește, întreabă, întreabă, întreabă, ascultă ce ți se spune dar poate și ce nu ți se spune, și în tot acest proces, pleacă urechea și la instinct.

Autor: Andreea Ilie