Miercuri, 29 Martie 2023

Ziua a început cu mireasma unei răcoaroase dimineti la -2^0,  împletită cu zgomotul și energia vieții trăite în cămin, cu un pic de muzică, un pic din sunetul dușurilor grăbite…  Totodată dimineața a avut și un anume calm, lumina soarelui strecurându-se agale prin lateralele perdelei direct pe fețele noastre.

Cafeneaua Cukeraj pare a fi un loc ideal pentru a lua micul dejun alături de grup și pentru a începe ziua cu energie și buna dispoziție. Această cafenea mică și confortabilă oferă o atmosferă plăcută și intimă, perfectă care să ne pregătească pentru ziua plină ce urma din orașul Zagreb. Micul dejun bogat, cu produse tradiționale croate și netradiționale, pare să fi fost o experiență culinară deosebită. Quiche-ul este un fel de mâncare delicios și popular în multe părți ale lumii, iar cafeaua este întotdeauna un binevenit stimulent pentru a începe ziua cu entuziasm.

A fost grozav să auzim că avem timp, 45 de minute, să explorăm și să admirăm împrejurimile. Pașii ne-au purtat către catedralele impresionante din Zagreb. Catedrala neogotică, aflată încă în renovare, a fost o atracție remarcabilă și misterioasă, cu stilul ei neogotic, folosit în multe clădiri religioase din Europa. Cea de-a doua catedrală, descrisă ca o casă din poveste, pare să fi fost o alegere populară pentru fotografii nu numai pentru grupul nostru ci și pentru alți turiști. Cu un acoperiș colorat, decorat cu vechi steme croate, catedrala răspândește o atmosferă jucăușă și atrăgătoare. Este interesant de remarcat modul în care arhitectura și designul pot influența modul în care oamenii se simt într-un anumit loc, nu?

Și pentru că am pomenit de sentimentul pe care ți-l poate genera un loc, piața agroalimentară Trznica Dolac trebuie vizitată și simțită cu toate simțuirle. Oooo, este atât de colorată și animată încât am fi zăbovit, mai mult timp, alături de porumbeii prietenoși, savurând mere de pe tarabele pline de roade. Dar curiozitatea de a vedea primul mijloc de transport în comun din Zagreb, și cel mai scurt traseu din lume (66 m), funicularul, nu ne-a dat pace! Orașul privit de Sus este o adevărată splendoare, ce îți stârnește imaginația cu clădirile ce șoptesc povești istorice din timpuri trecute, cu străduțe înguste și turnul fortificat, care mai bine de 100 de ani marchează miezul zilei cu zgomotul său specific. În drumul nostru spre Sala de curs, de la etajul 6 al Hostelului, am descoperit magazinul de cravate, cu o gamă largă de modeluri și stiluri. Cravata a fost purtată inițial de către soldații croați, care au fost recrutați în armata franceză, numită „cravate” după cuvântul croat „hrvatska” (croată).

Primele ore din programul nostru le-am petrecut cu activități interesante de cunoaștere, viitorii noștri colegi de echipă, fiecare spunând câte ceva despre el: Din Italia, Emre și Constanta, doi tineri de 22 de ani, din Slovenia, Kristian de 27 de ani, din Croatia: Oliver si Urska, un învățăcel și un profesor, din Ungaria, Nazikai și Aziza și bineînțeles noi Cristina și Ioana, din România. Plus facilitatorii noștri, Pati și Vincenzo. Ne leagă pasiunea pentru muzică, ritmul și entuziasmul de a compune piese muzicale diversificate cu instrumentele la care unii dintre noi cântăm.

Atât prânzul cât și cina, sățioase și gustoase, pline de arome și miresme, au fost servite în aceeași Sala de curs cu care am început să ne familiarizăm.

Sesiune de după masă a început în aer liber cu o provocare – Cum fortificăm o echipă? De ce calități avem nevoie fiecare dintre noi pentru ca să putem funcționa ca o echipă? Încredere, implicare, comunicare, strategie, susținere și ajutor reciproc, compromisuri, share-uirea de idei și soluții, au fost parte din răspunsurile grupului. Bineînțeles că teoria a fost susținută de practică specifică, cum aplicăm toate astea în echipa noastră? Inventivi, Pati și Vicenzo, ne-au pus la treabă dându-ne o minge de ping-pong, spațiul deschis și o singură condiție – să o transportăm folosind singura componenta rațională a corpului nostru, capul. Am surprins toate echipele locale cu creativitatea strategiei noastre. Am integrat noțiuni specifice profilului liceului nostru de științe în strategia noastră și am reușit să surprindem toate echipele locale cu abordarea noastră. Ne-am folosit urechile, care au o formă cât de cât concavă, ca singurul loc care ar fi putut „ține” mingea de ping-pong. Am reușit să ne transportăm mingea într-un mod eficient și am fost aplaudate pentru creativitatea noastră. A fost o experiență distractivă și inovatoare, care a demonstrat că gândirea creativă poate fi aplicată în orice domeniu, chiar și într-un joc aparent simplu de ping-pong.

Întorși în Sala de clasă cu mult mai multă energie și entuziasm ne-am apucat să discutăm despre programul și planul pentru următoarele 10 zile și, ca într-o adevărată echipă, atenți la valorificare calitităților și abilitătilor individuale ne-am apucat să împarțim viitoarele sarcini. România și a luat angajamentul să contribuie în mod special la scrierea cântecelor, să împărtășească din experiența proprie din pandemie și bineînțeles să disemineze pe toate canalele rezultatele proiectului – albumul muzical.

După ce am terminat, la ora 19.30, am plecat într-o scurtă plimbare pentru a simti aerul încă o dată, pentru a privi cerul și pentru a cumpăra mult doritele mere.

Prof. Ioana N. Rădulescu și Cristina Milutinovici